Tabla înmulțirii

 Mi se pare cel puțin aiurea să nu găsesti online o tabla a înmulțirii gratuită. Se găsește contra-cost (!?). Așadar, iaca vă ofer eu una

Tabla înmulțirii

Din înțelepciunea poporului român (partea a III-a)

Merge unul la medic:
- Domn' doctor, spuneți ce să fac, vreau să mai trăiesc măcar încă 50 de ani!
- Păi să vedem... fumezi?
- Nu! N-am fumat în viața mea!
- Alcool?
- La ocazii, și numai așa, un păhărel.
- La femei mergi?
- Nu merg domn' doctor!
- Păi bine măi omule, atunci la ce-ți mai trebuie să trăiești încă 50 de ani?!?!

Cugetarea zilei (I)

Oricare ar fi greutăţile zilei, impotant este să poţi trece peste
                                - Gică (şofer pe buldozer)

Cel mai rapid lucru din lume

Cică un profesor de filosofie lansează o temă de discuţie pentru studenţi:

- Domnilor, astăzi vom discuta despre cel mai rapid lucru din lume. Aştept opiniile dumneavoastră...

Se ridică un student:

- Domn' profesor, cel mai rapid lucru din lume este clipitul. Că uite, numai ce ai clipit şi gata... nici nu-ţi dai seama că s-a întâmplat, nu poţi nici să-l opreşti, nici să-l controlezi...

- Da, o părere interesantă... altcineva?

Altul:

- Domn' profesor, cel mai rapid lucru din lume este gândul! Se formează instantaneu, nu-l poţi nici controla, simplu fapt că te gândeşti să-l controlezi este el însuşi un gând...

- Da, foarte interesant... altă părere?

Al treilea:

- Domn' profesor, cel mai rapid lucru din lume este lumina. Am învăţat la fizică, 300.000 km/s, Einstein, viteza absolută, etc. Şi uite, numai apeşi pe un buton şi se luminează toată casa...

- Da, foarte interesant... altă părere?

Nimeni, nimic... linişte...

În sfârşit se rică un al patrulea:

- Domn' profesor, cel mai rapid lucru din lume este diareea!

- Păi cum domnule student? Explicaţi!

- Păi domn' profesor să vedeţi... Aseara m-a apucat o diaree cruntă... N-am apucat nici să clipesc, nici să gândesc, nici să aprind lumina!

Degradarea presei "on-line"

   De obicei mă informez de pe site-urile de ştiri. Pur si simplu mi se par mai imparţiale. De posturile TV nu îndrăznesc să mă ating, acolo e jale mare, aşa că televizorul îl folosesc rar şi pentru orice altceva, dar asta-i altă poveste.

   Problema cu site-urile este că, pentru a avea succes, ele trebuie să fie vizionate. Adică "click-uite". Care este soluţia găsită de aşa-zişii noştri ziarişti? Simplu: punem nişte titluri care să atragă atenţia. Nu contează că se potrivesc cu ştirea precum nuca-n perete sau că prezintă o parte din ştire, scoasă din context ca să sugereze ceva (de obicei ceva spectaculos, legătura cu realitatea fiind o preocupare secundară). Astfel, avem zilnic măcar câteva "bombe", răsturnări de situaţie, măcar câţiva medici sau oameni de ştiinţă "au rămas mască" deoarece "nu se aşteptau la asta", cel puţin unul-doi politicieni primesc "lovitura de graţie" şi măcar o dată pe lună începe al III-lea Război Mondial. Am fugit repede de m-am uitat pe fereastră şi să vezi minune: Soarele era tot acolo şi tot galben, Pământul era la fel, politicienii debitau aceleaşi aberaţii iar oamenii îşi vedeau de treburi.

   Din păcate trendul este în creştere şi probabil că voi renunţa în curând la a mai arunca o privire peste presa de la noi. Deja începe să fie mare minune dacă titlul este chiar titlu şi nu mai degrabă reclamă ieftină. Dacă aruncăm o privire peste un site cu adevărat profesionist (să zicem BBC) vedem cât de mare este diferenţa... şi diferenţa creşte cu fiecare zi din păcate!

   Ce a mai rămas? În ziua în care site-ul o să ma lase să citesc ştirea numai dacă dau "like" şi "share" (o altă tendinţă a mediului on-line şi o mare ticăloşie: cum să dau "like" înainte să ştiu dacă îmi place sau nu?) o să încep să iau în serios ideea de emigrare!

Din înțelepciunea poporului român (partea a II-a)

Intr-o zi domnul prim ministru pleaca să taie panglica la câţiva kilometri de autostradă. Uitându-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărâţi care frământau chirpici cu picioarele goale.
Intrigat de ceea ce vede, domnul prim ministru opreşte maşina şi îi întreabă pe cei doi:
- Măi, oameni buni, nu vă este ruşine de faceţi chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
- Domnule prim ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
- Îl exportaţi în Rusia?!! Extraordinar! Ce luaţi pe el?
- Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
- Cum?! Introduceţi ilegal armament în ţară!
- Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.
- În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
- Petrol, domnule prim ministru. Pentru fiecare AK-47, câte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu îl aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
- Ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
- Ehh! Nişte microcipuri, care încap 1000 într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea, ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
- Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?
- Păi acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
- De ce?
- Pentru că bulgarii nu vor decât euro.
- Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
- Păi, domnule prim ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!

Combinatorul de PDF-uri

Dacă vreţi să faceţi din mai multe PDF-uri unul singur...

http://www.pdfmerge.com/